Erori la Twitter

Mie chiar îmi plac mesajele de eroare de la twitter! Păcat că au intrat în pană de pisici:

Catre simbioza umana

E uimitor cum uneori comunicarea trece mult de bariera sunetelor articulate, chiar de cea a privirilor ce dau de înţeles... Cum nimic în viaţă nu vine chiar de pomană, pentru a se atinge asemenea performanţe sunt sigur că este nevoie de mult exerciţiu, de timp investit, de momente mai putin plăcute, de clipe în care simţi poate că nu mai poţi... dar atunci când sunt doi care au un scop comun, când împărtăşesc aceeaşi dorinţă, când suportul unuia stă în celălalt, scopul poate fi atins! Şi deseori, odată cu atingerea acelui scop, cei doi îşi pot depăşi limitele, se pot şlefui în asemenea măsură încât să conlucreze într-un mod ce tinde acerb către perfecţiune, se pot depăşi pe sine, se pot redefini... Citisem astăzi că un artist suprarealist a recurs la pictură pentru că nu reuşea sa descopere cuvinte care sa-i enunţe suficient de fidel ideile, trăirile, sentimentele...

Oare am ales filmul ăsta pentru ceea ce simt sau simt din cauza filmului?

Primit de la Oni.

Speranta moare ultima

Trebuie să fie speranţă şi pentru sufletele pierdute...

Randy Travis - Three Wooden Crosses

Edit: Reparat să fie melodia care trebuia :P

Zilele Carierei 2008: Avanpremiera

Aflat la a XII-a ediţie, evenimentul deja se anunţă plin de oportunităţi pentru cariera pe care ţi-o doreşti! Detalii pe zciasi.ro! ;o)

Jazzy mood

În clipa asta nu am clar în minte cat jazz am ascultat eu în viaţa mea, de când am început să ascult, ori care a fost persoana care cu adevărat m-a iniţiat într-ale jazzului. Dar ştiu clar că am luat câte puţin de la fiecare. Iar acum, când îmi vine să înjur - că stau câte o zi să îmi dau seama de ce modulul din aplicaţia mea nu face nimic altceva decât să crape serverul - mă liniştesc tot pe acorduri de jazz...

Cine a aruncat recent un ochi pe ce am ascultat eu recent, a văzut uşor că după un album pe care l-am găsit doar prin metode mai puţin "ortodoxe" - Chilled Jazz - în lista mea Sarah Vaughan a trecut la loc de cinste...

Ţin minte că şi în Maideyi jazzul care răsuna difuz m-a câştigat...

Aseară, în timp ce căutam alte voci care au dat de-a lungul timpului glas versurilor melodiei I'm Gonna Sit Right Down And Write Myself A Letter, (regăsind-o şi pe Madeleine Peyroux) mi-a revenit în minte o întrebare...

De ce în Iaşi nu ştiu eu să se întâmple nimic legat de jazz?

Astăzi mi s-a confirmat că nu sunt singurul care are elucubrează astfel de întrebări... Se pare că se pregăteşte ceva pentru cei care gustă jazzul...

Dar până atunci, chiar nu se întâmpla nimic în Iaşi care să fie legat de jazz?