Monday, April 14, 2008

Mistretul cu colti de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea,
cânta dintr-un flaut de os şi zicea:
- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

Găsisem demult poezia lui Ștefan Augustin-Doinaş, o citisem, o ascultasem... Înțelesesem câte ceva din ea. Apoi mi s-a spus că nu e vorba de o vânătoare obișnuită, că prințul căuta ceva mai mult...

Cu prima ocazie în care am văzut că se joacă la Teatrul Național din Iași, nu am rezistat și mi-am eliberat agenda într-atât încât să nu pot rata piesa. Și am pornit și eu alături de prinț în vânătoarea mistrețului cu colți de argint!

Un print din Levant

Raluca este cea care mi-a descis ochii asupra unui detaliu peste care eu trecusem prea în grabă: Prințul pornit să vâneze un mistreț cu colți de argint este curmat la final de către mistreţul cu colţi ca argintul!

Cât se poate de adevărat: de multe ori pornim în viața noastră în căutarea unui ideal, dar mai devreme sau mai târziu, căutarea ne este curmată de cruda realitate...

Si cornul suna, insa foarte putin.

Și aceasta este doar una dintre revelațiile avute pe întreg parcursul spectacolului; un spectacol în care nu doar o dată m-am regăsit absobit pe deplin de povestea acompaniată de o coloană sonoră (Queen, Clint Mansell [Requiem for a Dream] etc.) prea-bine aleasă!

Te las dragă prietene să descoperi la rândul tău și alte profunzimi ale poeziei și... te aștept să revii și să le împărtășești! ;-)

5 comments:

ra_luz said...

"Is this the real life-
Is this just fantasy-
Caught in a landslide-
No escape from reality-"
Queen -Bohemian Rhapsody

Marius said...

Superb alese versurile...

4 rânduri de câte ~4 cuvinte... sintetizând atâtea experiențe, trăiri, învățăminte... aceeași idee, aceeași luptă...

vasilica said...

the show must go on1
ar putea iesi ceva chiar "frumos"...

vasilica said...

:) am cautat pe google cate ceva despre poezia asta si am gasit poza din blogul tau.asa am "dat"de el, de fapt.
eu sunt colega de facultate cu cei care au jucat la national spectacolul.
poezia e superba.ideea lor foarte buna.coloana sonora si mai si.pacat ca s-au trezit cam tarziu si "the show" nu prea mai are cand sa "go on".poate-l vor relua si-l vor perfectiona candva,totusi.

Marius said...

Eu sincer sper să nu se oprească aici; pe mine m-au uimit în modul de a expune in mod fizic versurile...

Și chiar aveam în plan să îl văd și a doua oară! :D