Wednesday, July 09, 2008

Moartea, ca etapa a vietii

Acum ceva timp citeam pe un blog despre cum moartea ne mai vizitează din când în când apropiații, deși poate cu toții ne gandim prima dată că Mie nu o să mi se întâmple... Exact așa am crezut și eu!

Când eram mic, lumea spunea că ba semăn cu mama, ba semăn cu tata... Când am crescut deja prea mare, nu spuneam eu că nu e adevărat, doar credeam că semăn mai mult cu bunicul... Și la caracter... și nu numai...

Bunicul meu - Tătuța, cum îi spuneam cu Alex și Adi când eram mici - împlinise anul acesta 90 de ani! O sumă rotundă, frumoasă, venerabilă. Totuși, nu a depășit-o...

Mereu eram cel care la înmormântări nu găsea rostul plânsului... Dar acum se simte greutatea, cu atât mai mult cu cât nu am să pot nici să îl conduc pe ultimul drum...

Odihnește-te în pace, Tătuță!

7 comments:

Razvan Girmacea said...

condoleante

Marius said...

Mulțumesc!

anizaima said...

Stii, pentru lucrurile astea nu ai niciodata cuvinte care sa mangaie... mie mi-a murit mama cu cateva zile inainte sa scrii tu postul asta. Si again, nu pot sa-ti spun decat ca la un moment dat si viata si moartea sunt in firea lucrurilor. Iar daca ne este dat sa trecem prin ele, alaturi de cei dragi, ce sa zic, undeva o fi scris si sensul lor. Si nu, nici eu nu vedeam rostul lacrimilor... probabil acum am inceput sa invat... Fii tare!

Gina said...

conteaza sa-ti amintesti de el si de povetele lui ;) asa o sa traiasca mai departe in gandurile tale :)
P.S. azi nu-ti urasc antispamu :D chiar daca-s 8 litere de tastat :D

Marius said...

Multumesc mult!... Si cu siguranta va trai si in gandurile mele!

Azi am primit un mail de acasa, de la mama, in care imi povestea cum a decurs inmormantarea... intr'o clipa de introspectie mi'am dat seama ca nici nu stiu ce simt, nici nu stiu ce ar trebui sa simt...

anizaima, ai exprimat frumos sentimentul... mult mai bine decat as fi reusit eu... Condoleante!

anizaima said...

Mie nu-mi place sa spun condoleante... de fapt nu-mi place sa spun nimic in astfel de situatii. Asa ca, te las sa simti exact ce as putea spune, chiar daca nu o sa-ti spun nimic. Multumesc ptr .... aprecierea "sentimentului". e nimic pe langa ce as fi putut scrie vreodata despre ea. si am scris ceva....

anizaima said...

"sentimentul" e nimic.. nu ce ai zis tu..