A trecut aproape un an de când am venit aici.

A trecut aproape un an de când am venit aici. A trecut atât de repede, de nici nu l-am simțit, și totuși când privesc în urmă îmi dau seama că s-au întâmplat atât de multe. Și când m-a întrebat un prieten cum m-am mai descurcat cu frigul între timp, am răspuns atât de sumar, de mi-am dat seama cât de multe detalii se uită și cât de multe se trec cu vederea:

În Canada e bine! Astă vară, pe vremea asta, credeam că e prea cald în România și eram bucuros că vin aici, la răcoare... că doar nah, e Canada!
Dar surprinzător, vara asta au fost și temperaturi de 38℃, pe care datorită umezelii aerului le simțeai ca 45℃... Dar lasă, că vine iarna acuș, iar -20℃ o să fie ceva la ordinea zilei. Îmi zicea un prieten că în Toronto sunt doar 2 anotimpuri pe an: iarna și construcțiile. :P

La IBM iarăși merge destul de bine: am trecut pe un proiect nou, pe care-l dezvoltăm intern, pentru echipa de la vânzări, și care executat cu stil, anunță că va facilita frumușel intrarea banilor în IBM. Cu ocazia asta am primit și o ofertă de extensie a contractului până în decembrie.
Dar extensia e din partea IBM-ului; acum am actele în prelucrare la Imigrări Canada, și sper să facă treabă bună. :)

Scorpionul şi broasca ţestoasă

Varianta I

Cândva, un scorpion a rugat o broască ţestoasă să-l ducă de pe un malul unui râu pe altul.

— Şi dacă ai să mă înţepi? l-a întrebat broasca.

— N-am să te înţep! a răspuns scorpionul. Asta ar însemna să mori; ne-am scufunda amândoi şi asta n-ar avea nici un sens.

La mijlocul râului, scorpionul a înţepat sărmana broască. În timp ce murea trăgând şi scorpionul la fund, ea a apucat să-l mai întrebe:

— De ce-ai facut-o? Care-i logica?

— N-are nimic de-a face cu logica, i-a răspuns sufocându-se scorpionul.
Ăsta-i felul meu de a fi şi n-am ce-i face.

Varianta a II^-a

Un scorpion şi o broască ţestoasă deveniseră atât de buni prieteni încât făcuseră un juramânt de a nu se despărţi niciodată. Aşa că, atunci când s-a întâmplat ca unul dintre ei să trebuiască să-şi părăsească meleagurile natale, celălalt i-a promis că va merge împreună cu el. Dar nu au avut multă cale de străbătut şi au ajuns în dreptul unui larg râu. Scorpionul era tare necăjit:

— Vai mie, a spus el, tu, prietene, poţi să înoţi cu uşurinţă, dar cum ar putea un biet scorpion ca mine să treacă peste acest râu?

— Nu-ţi fie teamă, i-a raspuns broasca ţestoasă. Aşează-te pe spatele meu şi te voi trece pe celălalt mal teafăr şi nevătămat.

În câteva clipe, scorpionul s-a instalat pe carapacea spaţioasă, iar ţestoasa a intrat în apă şi a început să înoate. Când a ajuns la jumătatea râului, ea a auzit cu surprindere o bătaie uşoară în carapacea ei şi l-a întrebat pe scorpion ce se întâmplă.

— Ce să se întâmple? i-a răspuns scorpionul. Îmi ascut acul ca să văd dacă pot să-ţi străpung carapacea tare.

— Prieten nerecunoscător, i-a reproşat ţestoasa. Am totuşi atât puterea de a te salva, cât şi pe cea de a-ţi da ceea ce meriţi!

Şi, fără să mai stea pe gânduri, broasca ţestoasă s-a scufundat sub apă, lăsându-l pe scorpion în mijlocul valurilor.

Tu ce variantă alegi?... şi de ce?

Azi am sărit din avion

Azi am gătit!

Azi (i-)am gătit:

• şniţel din carne de viţel hrănit numai cu grăunţe, ca să nu ne facem griji referitoare la toleranţa la lactoză;
• salată de crudităţi aromată cu busuioc din Italia, brânză feta din Grecia şi "balsamic" din Paris;
• pe post de pâine, am cumpărat o «olive fougasse»:
• întreagă arată aşa:
  
• iar în tăietură arată aşa (fără "umplutură"):
  
  
• iar ca să umezim gâtul, întâi am umezit câte un cub de gheaţă cu una parte (shot) Jägermeister, 5 părţi suc natural de fructe de pădure, apoi l-am dat pe gât.

Poftă bună!

Repetiţia e mama învăţăturii

După Karate Camp, am ajuns la concluzia că deşi acum port o centură portocalie, încă nu mă consider vrednic de ea.
Ştiu că în clubul nostru competiţia nu este cu ceilalţi, ci mereu cauţi să te întreci pe tine însuţi şi mai ştiu că n-am primit centura pe ochi frumoşi, ci pentru antrenament, efort şi evoluţie de la Marius-care-purta-gentura-galbenă.

Sensei Chester a introdus în dojo-ul din Unionville 3 reguli, menite să aducă succesul în antrenament:

1. Practice
   când eram mic, mama îmi spunea mereu că repetiţia e cheia învăţăturii;
2. Do every move to the best of your ability
   pentru fiecare acţiune, caută să dai tot ce e mai bun din tine
3. Sensei is always watching
   când ştiu că sensei îmi urmăreşte acţiunile, simt că sunt mai atent şi şi fac treabă mai bună: ce-ar fi dacă aş gândi mereu că sensei e atent la ce fac?

La Karate Camp am avut timp să meditez la cele 3 idei dar şi la multe alte cuvinte de învăţătură. Iar una dintre concluzii a fost că dacă sunt serios într-un domeniu, şi vreau să obţin performanţă, o bună unitate de măsură este timpul investit şi calitatea lui.

Dacă anii te învaţă ceea ce zilele nu ştiu, am hotărât să investesc mai mult timp în karate:

• să nu lipsesc la nici un antrenament de la dojo-ul Unionville — luni şi miercuri;
• în fiecare marţi şi joi în care nu am un meetup, să merg la antrenamentul de la dojo-ul Thornhill.

Şi azi am făcut primul pas:

• am plecat de la serviciu cu bicicleta până la dojo-ul Thornhill, aproape 9km:
  
• m-am antrenat, si am observat că am foarte mult de lucru la roundhouse kick;
  
• am venit acasă, tot pe bicicletă, aproape 5km:
  

A fost obositor, dar curios: deşi eram istovit mă simţeam bine la final... şi mândru de mine, suficient cât pentru o înregistrare în jurnal! Cred că pentru un începător într-ale „biciclitului” nu e chiar rău.